Terasa

Terasa

L-am tras pe Chris dupa mine,dupa acele shot`uri de tequila eram cam ametita,il stranse tare in brate si ii spuse.-Ohh,nu ma asculta..nu pleca,nu ma lasa singura,nu din nou singura.Am inceput sa plang asezandu-mi mainile pe chipul ei.-Te iubesc Christian si pur si simplu nu suport gandul ca voi fi singura,si mai ales ca tu te comporti asa cu mine..esti asa rece,atat de rau cu mine..simt ca,ca nu mai pot..si nu vreau sa te pierd,intelegi?Spuse stergandu-si lacrimile,nu trebuia sa aiba lacrimi in ochi..ea nu plangea mai deloc!Iar Chris stia asta.

Inghiti in sec.
-Tu plangi?Pentru mine?Sau joci teatru ieftin?
Spuse sec.
-Ce este cu tine?
Zise el cu glasul tremurandu-i tinand-o strans in bratele lui ,oftand incet.
-Off..Gata micuto..Totul o sa fie bine...

Incercase sa scape de acelea lacrimi si ii spuse.-De parca nu sti ca nu ma pricep sa joc teatru,si daca plang e pentru ca,pentru ca te iubesc..atata tot intelegi?Eu un cuvant atat de usor dar atat de greu de spus,dar eu am facuto.L-am privit adanc in ochi privindu-i trasaturile apoi am oftat spunandu-i-Ador cand imi spui micuto,Chris cel mare.Am spus inghitind in gol asezandu-mi mainile pe fata.

Ofta incet,dandu-si seama intr-un final ce era cu ea.
-Tu..tu chiar iubesti un nenorocit..sti?
Spuse incet ,sarutandu-i crestetul..O lua in brate,tinand-o strans la pieptul lui,apoi o lua pe sus si o duse intr-o camera.

Il urmase fara sa stie si ea exact de ce. Mai nou devenise confidenta? Sigur, iar luna coborise pe pamant. Totusi, poate lipsa ocupatiei era de vina. Sau, ma rog, incerca sa ia o "pauza" de la asa zisele "planuri malefice" de care ducea lipsa pentru a se razbuna pe David. Oricum, asta nu insemna sa se razbune si pe Michael. Ce rost avea?
Ii auzi aluzia. Se aseza langa el, cu o treapta mai sus privindui instinctiv fumul ce-l emana tigarea lui. Suferea, si nu avea de gand sa se razbune prin el, cel putin, in seara aia.
-Nervii sunt intotdeauna bine veniti.. Asa te poti descarca mult mai usor. zise relaxata blonda rezemandu'se in coate de o alta treapta.
-Totusi...revenind la subiectul acela.. Ce ti-as putea spune? Femeia poate sa va conduca uneori pe voi, barbatii. Si asta nu puteti sa negati oricat de mult a-ti vrea.

Ofta prelung, fara sa-l priveasca. Privea orizontul ca si cand cineva o astepta acolo, ca si cand cineva avea nevoie de ea. Isi trecu instinctiv mana prin par, rearanjandu'si hainele. Redirectionandu'si privirea asupra podelei, nu'si schimba pozitia corpului. Pret de cateva clipe puteai crede ca devenise o statuie in adevaratul sens al cuvantului. Ochii, buzele, obrajii..Intregul chip, sau mai bine chip, isi pastra o oarecare umbra de mister datorita acelor clipe.
-Ce sa bagam la cap pana la urma, Michael?
Isi intoarse capul, privind'ul tinta. Parca intreba din priviri "ce naiba s-a intamplat cu tine?".
-Trebuie sa fii explicit. Mereu suntem diferite, n usuntem toate la fel, dar ne asemanam intre noi. Bani, popularitate? Ce este? Poate...gelozie? ezita la un moment dat, insa spunea toate acelea pe un ton neutru, ca si cand ar fi recitat dintr'o carte.

-Mai usor.
Rase usor, dar nu un ras chiar artificial, mai degraba unul mai natural. Ascultase cam tot ceea ce zisese baiatul. Acum era clar cauza ce-l deranja.
-Stai linistit, nu am alta treaba. Parca toata aceasta petrecere s-a transformat intr'un film plictisitor. mormai ea asezandu'se picior peste picior.
Ii lua sticla de langa el, isi inmuie putin buzele apoi o lasa jos, inapoi la picioarele lui, ca si cand i-ar fi "furat" ceva cand el era neatent.
-Toate probleme isi au o rezolvare pana la urma. Doar ca pana o vei descoperi va dura ceva, doar nu poti afla asta pur si simplu.
Stramba usor din nas, dar nu din vina lui Michael, ci mai degraba din cauza unei melodii ce parea ca se derula la nesfarsit, infiltrandu'se prin asa zisa "liniste" de acolo.

-Atunci nu mai vorbi despre asta. incerca ea sa il convinga.
Oricine ar fi zis'o in acea clipa sigur nu ar fi recunoscut'o. Tocmai ea, stand acolo, si incercand sa ajute in loc sa se poarte inferenta, cum obisnuieste? Ireal, dar totusi adevarat, pe cat era de adevarata si sensibilitatea pe care si'o dezvaluia Michael. Isi puse mana pe umarul lui, fara sa inceteze sa-l fixeze cu privirea.
-Incearca sa uiti totul. Inchide ochii si imagineaza-ti ca este un cosmar. Cand te vai "trezi" vei sti ce vei face. Daca te doare atata atunci nu mai vorbesc despre asta. E bine asa? il intreba cu zambetul pe buze apoi isi reindrepta privirea spre orizont, de data aceasta privirea i se insenina.

Isi retrase cu grija mana, ca si cands nu ar fi dorit sa-l sperie, sau ceva de genul asta. Nu vedea cum sa-l ajute. Sa'i ridice moralul? Asta incerca si nu prea'i iesea, din ce intelesese ea.
-Atunci ma dau batuta. Nu prea sunt buna la solutii in momente ca acesta. Sau in cazul problemelor din dragoste.
Se intinse bine mersi pe scari, rezemandu'si capul de marginea unei trepte, usor inclinat spre partea dreapta, privind undeva in neant. Totul luase o aura destul de ciudata, ce'i drept. Stia ca atunci cand se va trezi va reveni la "normal", daca se putea spune asa. De fapt, nici ea nu stia ce dorea sa faca. Sa se schimbe? Sa inceapa o "noua viata"? Nu'i era genul.
-Vei gasi tu ceva. Trebuia sa-ti alungi stresul altfel vei intra intr'o depresie. Poate vei reusi, poate...nu stiu.

-Cu siguranta. Si nu esti singurul barbat care recunoaste asta, fii sigur. rase usor.
Incepea din nou sa se gandeasca la asazisele "vremuri bune". Isi aranja din nou hainele, incercand sa'si ascunda zambetul. Poate devenise mult prea emotiva in ultimul timp, si stia sigur ca acest lucru poate parea o slabiciune pentru ce'i din jur. Oricum, nu era ea cea mai potrivita sa dea sfaturi. privi in jurul sau, apoi brusc, isi inchisese ochii.
-Trebuie doar sa aveti rabdare cu noi. replica scurt apoi isi deschise ochii, incercand sa se ridice in picioare.